Lista aproximativa cu participantii la intrunirea Grupului Bilderberg 2009

Nume nelipsite precum Regina Beatrix, David Rockerfeller, Henry Kissinger, Etienne Davignon, Robert Zoellick, Paul Wolfowitz, Fareed Zakaria, Dennis Ross, David Petraeus, Jaap de Hoop Scheffer, Richard Holbrooke, Josef Ackermann etc.
Regina Olandeză Beatrix

Regina Sofia a Spaniei

Printul Constantin (print belgian)

Printul Philippe Etienne Ntavinion, Belgia

Étienne, Viscount Davignon, Belgia (fost vice-presedinte al Comisiei Europene)

Josef Ackermann (bancher elveţian şi CEO al Deutsche Bank)

Keith B. Alexander, Statele Unite ale Americii (general-locotenent, US Army, director al National Security Agency)

Roger Altman, Statele Unite ale Americii (bancher, fostul adjunct al Trezoreriei SUA, Secretarul sub Bill Clinton)

Georgios A. Arapoglou, Grecia (guvernator al Băncii Naţionale a Greciei)

Ali Babaca, Turcia (viceprim-ministru responsabil pentru economie)

Francisco Pinto Balsemão, Portugalia (fost prim-ministru al Portugaliei)

Nicholas Bavarez, Franţa (economist si istoric)

Franco Bernabe, Italia (Telecom Italia)

Xavier Bertrand, Franţa (franceză politician conectat la Nicolas Sarkozy)

Carl Bildt, Suedia (fost prim-ministru din Suedia)

Ianuarie Bgiorklount, Norvegia (?)

Christoph Blocher, Elvetia (industrialist, vicepreședinte al Partidului Popular Elveţian)

Alexander Bompar, Franţa (?)

Ana Patricia Botin, Spania, (preşedinte al Banco Banesto)

Henri de Castries, Franţa (Preşedintele AXA, grupul de asigurări francez)

Juan Luis Cebrián, Spania (jurnalist pentru Grupo PRISA; tatăl său a fost un înalt jurnalist în regimul fascist Franco)

W. Edmund Clark, Canada (CEO TD Bank Financial Group)

Kenneth Clarke, Marea Britanie (parlamentar)

Luc Cohen, Belgia (?)

George David, Statele Unite ale Americii (fostul preşedinte şi CEO al United Technologies Corporation, membră a consilului Citigroup)

Richard Dearlove, Marea Britanie (fostul şef al serviciilor secrete Britanice – Secret Intelligence Service)

Mario Draghi, Italia (economist, guvernator al Băncii din Italia)

Eldrup Anders, Danemarca (CEO Dong Energy)

John Elkann, Italia (industriaş italian, nepotul lui Gianni Agnelli de târziu, şi moştenitor la constructorului de automobile Fiat)

Thomas Enders, Germania (CEO Airbus)

Jose Entrekanales, Spania (?)

Isintro ????, Spania (?)

Niall Ferguson, Statele Unite ale Americii (profesor de istorie la Universitatea Harvard şi William Ziegler profesor la Harvard Business School)

Timothy Geithner, Statele Unite ale Americii (Secretar al Trezoreriei)

Ntermot ?????, Irlanda (AIV Group) (?)

Donald Graham, Statele Unite ale Americii (CEO si presedinte al consiliului de administraţie al The Washington Post Company)

Victor Chalmperstant, Olanda (Leiden University)

Ernst Hirsch Ballin, Olanda (politician olandez, ministru al Justiţiei, în cel de-al patrulea cabinetul al Balkenende , membru al Recursului Crestin Democrat)

Richard Holbrooke, Statele Unite ale Americii (trimisul special al lui Obama pentru Afganistan şi Pakistan)

Jaap de Hoop Scheffer, Olanda (politician olandez şi momentan Secretarul General al NATO)

James Jones, Statele Unite (consilier de securitate națională la Casa Albă)

Vernon Jordan, Statele Unite ale Americii (avocat, consilier apropiat al preşedintelui Bill Clinton)

Robert Keigkan, Statele Unite ale Americii (? -  posibil, Robert Kagan, neocon istoric)

Girki Katainen, Finlanda (?)

John Kerr (aka Baronul Kerr a Kinlochard), Marea Britanie (vicepreşedinte al Royal Dutch Shell şi un membru independent al Camerei Lorzilor)

Mustafa Vehbi Koç, Turcia (Preşedintele conglomerat industrial Koç Holding)

Roland GT, Germania (?)

Sami Cohen, Turcia (jurnalist) (?)

Henry Kissinger, Statele Unite ale Americii

Marie Jose Kravis, Statele Unite ale Americii (Institutul Hudson)

Neelie Kroes, Olanda (Comisarul European pentru Concurenţă)

Odysseas Kyriakopoulos, Grecia (Grupul S & B) (?)

Manuela Ferreira Leite, Portugalia (economist şi politician)

Bernardino Leon Gross, Spania (Secretarul General al Preşedinţiei)

Jessica Matthews, Statele Unite ale Americii (Preşedinte al Carnegie Endowment for International Peace)

Philippe Maystadt (Preşedintele Băncii Europene de Investiţii)

Frank McKenna, Canada (vicepreşedinte al  Băncii Toronto-Dominion)

John Micklethwait, Marea Britanie (redactor-şef al The Economist)

Thierry de Montbrial, Franţa (a înființat Departamentul de Economie al Școlii Politehnice şi şeful Institutului Francez de relații internaționale)

Mario Monti, Italia (economist şi politician, preşedinte al Universitatea Bocconi din Milano)

Miguel Angel Moratinos, Spania (ministrul Afacerilor Externe)

Craig Mundie, Statele Unite ale Americii (şef de cercetare şi ofiţer strategic de la Microsoft)

Egil Myklebust, Norvegia (preşedinte al consiliului de administraţie al SAS Grup, Sistemul Aerian Scandinav / Scandinavian Airlines System)

Mathias Nass, Germania (editor al ziarului Die Zeit)

Denis Olivennes, Franţa (director general al Nouvel Observateur)

Frederic Oudea, Franţa (CEO al grupului bancar Société Générale)

Cem Özdemir, Germania (co-lider al Partidului Verde şi membru al Parlamentului European)

Tommaso Padoa-Schioppa, Italia (bancher, economist şi fostul ministru al Economiei şi Finanţelor)

Dimitrios Th.Papalexopoulo, Grecia (Managing Director al Titan Cement Company SA)

Richard Perle, Statele Unite ale Americii (American Enterprise Institute)

David Petraeus, Statele Unite ale Americii (comandant US Central Command)

Manuel Pinho, Portugalia (ministru al economiei şi inovării)

J. Robert S. Prichard, Canada (CEO al Torstar Corporation si presedinte emerit al Universitatii din Toronto)

Romano Prodi, Italia (fostul premier italian şi fost preşedinte al Comisiei Europene)

Heather M. Reisman, Canada (co-fondator al Indigo Books & Music Inc).

Eivint Reitan, Norvegia (economist, corporate ofiţer şi politician de Centrul parte)

Michael Rintzier, Republica Cehă (?)

David Rockefeller, Statele Unite ale Americii

Dennis Ross, Statele Unite ale Americii (consilier special pentru Golful Persic si Asia de sud-vest a Secretarului de Stat al Hillary Clinton)

Barnett R. Rubin, Statele Unite (directorul de studii şi Senior Fellow, Centrul pentru Cooperare Internaţională)

Alberto Rouith-Gkalarthon, Spania (?)

Susan Sampantzi Ntintzer, Turcia (?) Guler Sabanci, presedinte al Sabanci Holdings (?)

Indira Samarasekera, Canada (preşedinte al Universităţii din Alberta, Consiliul de Directori Scotiabank)

Rountol Solten, Austria (?)

Jürgen E. Schrempp, Germania (CEO DaimlerChrysler)

Pedro Solbes Mira, Spania (economist, Socialist, al doilea Vice președinte şi ministru al Economiei şi Finanţelor)

Sampatzi Saraz, Turcia (bancher) (?),  poate, Süreyya Serdengeçti (fost guvernator al Băncii Centrale din Turcia) http://arsiv.zaman.com.tr/2002/05/29/ekonomi/h6.htm

Sanata Seketa, Canada (Universitatea din Canada) (?)

Lawrence Summers, Statele Unite ale Americii (economist, director al Casei Albe a Consiliului Naţional Economic)

Peter Sutherland, Irlanda (preşedinte, BP şi preşedinte al Goldman Sachs International)

Martin Taylor, Regatul Unit al Marii Britanii (fostul director executiv al Barclays Bank, în prezent preşedinte al Syngenta AG)

Peter Thiel, Statele Unite ale Americii (Clarium Capital Management LCC, PayPal co-fondator, Consiliul de Directori, Facebook)

Agan Ourgkout, Turcia (?)

Taneli Matti Vanhanen, Finlanda, (prim-ministru)

Daniel L. Vasella, Elveţia (Preşedinte al Consiliului de administraţie şi Chief Executive Officer la Novartis AG)

At van der ezita, Olanda (Director General al Royal Dutch Shell)

Guy Verhofstadt, Belgia (fost prim-ministru)

Paul Volcker, SUA (fostul director al Federal Reserve , Șeful comitetului consultativ de resuscitare economică a lui Obama)

Jacob Wallenberg, Suedia (preşedinte la Investor AB şi fostul preşedinte al Skandinaviska Enskilda Banken)

Marcus Wallenberg, Suedia (CEO al Investor AB, fostul preşedinte al Skandinaviska Enskilda Banken)

Nout Wellink, Olanda (preşedinte al De Nederlandsche Bank, Consiliul de administraţie, Banca Reglementelor Internaţionale)

Hans Wijers, Olanda (CEO de multinationala Corporation AkzoNobel)

Martin Wolf, Marea Britanie (asociat şi redactor şef economie, comentator la Financial Times)

James Wolfensohn, Statele Unite ale Americii (fostul preşedinte al Băncii Mondiale)

Paul Wolfowitz, Statele Unite ale Americii (secretar adjunct al apărării al SUA, preşedinte al Băncii Mondiale, în prezent școlar AEI)

Fareed Zakaria, Statele Unite ale Americii (jurnalist, autor, şi gazdă CNN)

Robert Zoellick, Statele Unite ale Americii (fost director general al Goldman Sachs, preşedinte al Băncii Mondiale)

Dora Bakoyannis, Grecia (Ministru al Afacerilor Externe)

Anna DIAMANTOPOULOU, Grecia (membru al Parlamentului pentru a Mişcării Socialiste Panhellenic)

Yannis Papathanasiou, Grecia (Ministerul Finanţelor)

George Alogoskoufis, Grecia (fost ministru)

George A. David, Grecia (om de afaceri, presedinte al Coca-Cola)

sursa: InfoCon

Noua Ordine Mondiala (Novus Ordo Seclorum)

Dr. Adam Weishaupt, profetul doctrinei “iluministe”

Conceptul de “noua ordine mondiala” – linia directoare a politicii internationale de azi – nu este, catusi de putin unul nou. La 1 mai 1776, in Bavaria, un doctor in teologie –Adam Weishaupt – a fondat societatea “Vechii Cautatori de Lumina din Bavaria”,care va deveni in scurt timp cunoscuta sub denumirea de “Ordo Illuminati” (Ordinul Iluminatilor). Weishaupt a sustinut ca numele provenea din scrierile mai vechi si insemna “cei care detin Lumina”.

Nesta Webster, in “Mondial Revolution”, sintetizeaza foarte bine precestele radicale ale “Noii Ordini Mondiale”, asa cum rezulta din scrierile lui Weishaupt:

1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri ordonate;

2) Abolirea proprietatii private;

3) Abolirea mostenitorilor;

4) Abolirea patriotismului;

5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);

6) Abolirea tuturor religiilor.

Fireste ca un asemenea program, atat de radical, a atras imediat atentia autoritatilor din Bavaria, care au reactionat inca din 1784, interzicand ordinul si condamnandu-i la moarte pe membrii. Acesta nu numai ca a supravietuit haituielilor, dar a continuat sa se extinda in lume. Astfel, de la cinci membri, cat avea initial “Ordo Illuminati”, curand Ordinul numara 300 de membri, din toate straturile sociale si profesionale: aristocrati, studenti, comercianti, doctori, avocati, judecatori, ofiteri, profesori, functionari publici, bancheri, ba chiar ministri. Printre cele mai notabile personalitati ale timpului care devenisera, in secret, membri ai “Ordinului Iluminatilor” se numarau ducele de Orleans, contele Klemens Von Metternich, Ecaterina a II-a a Rusiei, Johann Gottfried von Herder (filosof), contele Gabriel de Mirabeau (cu un rol esential in Revolutia franceza de la 1789), ducele Ferdinand de Brunswick, Johann Wolfgang von Goethe (marele poet), Christian al VII-lea al Danemarcei, Gustav al III-lea al Suediei etc. In 1783, numarul membrilor “Ordo Illuminati” atingea 600 (potrivit lui D. Rivera si Myron Fagan), iar peste un an acest numar depasea 3000 de membri. In 1786, potrivit lui Fagan, “Iluminatii” isi constituisera filiale secrete ale ordinului in numeroase state europene: Germania, Austria, Ungaria, Anglia, Scotia, Polonia, Franta, Belgia, Elvetia, Italia, Olanda, Spania, Suedia, Transilvania, Rusia si Irlanda. La aceeasi data, “Ordo Illuminati” se infiltrase in America (in 1785, la New York functiona societatea secreta “Colombia”, care le apartinea), precum si in Africa. Primul profet al “Ordinului”, cel care intocmise o doctrina de la care mai tarziu s-au inspirat alte societati secrete influente – “Carbonarii” lui Giuseppe Mazzini, “Liga Dreptilor” lui Karl Marx sau “Decembristii” lui Cernisevski – a fost Adam Weishaupt, din acest punct de vedere poate cel mai influent om al secolului XIX. Doctrina lui,Novus Ordo Seclorum, a supravietuit veacului si a schimbat lumea in secolul XX.

Adam Weishaupt a “intemeiat” Ordinul Iluminatilor la 1 mai 1776, zi serbata de stanga din lumea intreaga

Liderul “Iluminatilor”, Adam Weishaupt, s-a nascut pe 6 februarie 1748, ca fiu al unui rabin. Cand tatal sau a murit, in 1753 – la varsta de de doar cinci ani -, Weishaupt a fost luat si convertit la catolicism de baronul Johann Adam Ickstatt, care a incercat sa-l indrume pe baiat spre “Ordinul Iezuitilor”. Din 1742, Ickstatt fusese insarcinat de iezuiti cu organizarea unei universitati in Bavaria. Pana in 1773, baronul va ramane protectorul tanarului Weishaupt si mentorul sau spiritual. In biblioteca baronului Ickstatt, adolescentul Adam Weishaupt i-a descoperit pe filosofii francezi, fiind mult influentat de Voltaire (1694-1778), cel care ii scria Regelui Frederick al II-lea al Prusiei urmatoarele pe tema eliminarii influentei religioase din societate: “In sfarsit, cand intregul corp al Bisericii Crestine va fi slabit suficient, iar credinta va fi suficient de puternica, ultima lovitura va fi data crestinismului chiar de persecutiile la care va recurge pentru a se mentine. Un regim de teroare se va instaura atunci pe Pamant si va continua, pana cand orice om isi va pierde dorinta de a mai adera la crestinism”. Asemenea texte se pare ca l-au influentat pe tanarul Weishaupt. Se crede ca ideea distrugerii Bisericii Catolice a fost preluata de el din cartile de filosofie ale lui Voltaire. Dupa absolvirea “Universitatii Iezuite” din Ingolstadt (1768), Adam Weishaupt functioneaza patru ani ca preparator universitar, apoi devine asistent-instructor chiar la universitatea iezuita pe care o absolvise.

In 1779, bancherul Mayer Amschel Bauer (cunoscut sub numele Rothschild) il insarcineaza pe Adam Weishaupt cu constituirea unei societati secrete, care sa ramana la dispozitia sa si a planurilor sale politice. Ascensiunea lui Weishautt la Universitatea de teologie din Ingolstadt continua: in 1772 devine profesor de drept civil, iar din 1773 este profesor de drept canonic. Tot in 1773 se insoara, impotriva sfaturilor lui Ickstadt, care il reneaga. Doi ani mai tarziu, in 1775, devine decan al Universitatii iezuite din Ingolstadt. Foarte repede conceptiile liberale ale lui Weishaupt au intrat insa in conflict cu gandirea iezuitilor, care planuiesc sa-l “debarce”. La doar 27 de ani, decan al Universitatii din Ingolstadt, doctor in teologie, Adam Weishaupt este si un initiat. Studiase doctrinele anti-crestine ale maniheistilor, care il introdusesera pe Weishaupt in astrologie, in magie si in medicina oculta. Un anume “negustor Kolmer” din Iutlanda (teritoriu la granita Germaniei cu Danemarca) il initiase in practicile magice egiptene inca din 1771. Weishaupt studiase, in acelasi timp, puterea misterelor eleusine si ale cultului secret al pitagoreicilor. (Pitagora, filosof din secolul al 6-lea i.C., considera ca oamenii trebuie sa isi uneasca averile si sa traiasca in comun, o idee preluata de “Liga Dreptilor”, apoi, de “Liga Comunistilor”). El se mai initiase in invataturile esenienilor, iar in biblioteca sa se gaseau carti, precum “Cabala” sau “Misterele lui Solomon”. Cercetase diferite scrieri iezuite, in cautarea unui nou tip de societate secreta, cu organizarea careia fusese insarcinat (si finantat) de bancherul Meyer Amschel Bauer. Planuia sa aduca in aceasta societate secreta oameni cu calitati si talente deosebite in domeniile lor sau care se bucurau de o mare influenta . Dupa parerea lui Weishaupt, iezuitii constituiau – ca ordin – o structura prea “deschisa”. Mai intai, Adam Weishaupt – cu sprijinul lui Meyer Amschell Bauer “Rothschild” – a unit mai multe grupuri oculte intr-o societate secreta numita “Rasaritul”, care s-a pastrat pana in zilele noastre. Timp de cinci ani, el a lucrat la un plan care sa-i aduca in jurul sau pe cei hotarati sa lupte cu opresiunea religioasa si cu sistemul social. Incerca si spera sa inlocuiasca crestinismul cu o “religie a ratiunii”. Ideea initiala s-a materializat in “Scoala Intelepciunii”, al carei tel era “sa faca rasa umana mai buna, ca sa devina o mare familie fericita”.

“Scoala Intelepciunii” pleda pentru “perfectionism” – au fost numiti si “Perfectibilii” -, dar era lipsita de aerul de mister si de intriga, pe care urmarea sa-l dea Adam Weishaupt societatii sale secrete. In 1774, Weishaupt a scris un articol programatic,“Sidonii Apollinarus Fragment”, care trebuia sa pregateasca opinia publica pentru “doctrina ratiunii”. In acest articol, el scrie: “Principii si natiunile vor disparea fara violenta de pe fata Pamantului. Rasa umana va deveni o singura familie, iar lumea va apartine oamenilor rationali”. Intre timp, sfatuit de Bauer (”Rothschild”), dr. Weishaupt isi abandoneaza postul si intreaga situatie de la Universitatea din Ingolstadt si se pregateste sa lanseze in secret organizatia “Iluminatilor” (adica purtatori de lumina sau ratiune). La 1 mai 1776, sub conducerea familiei Rotschild, cu sprijinul altor familii de evrei germani bogati – Wessely, Moses, Mendelsson – si a unor bancheri (Itzig, Friedlander) -, Weishaupt fondeaza in secret societatea “Vechii cautatori de lumina din Bavaria”, care va deveni mai cunoscuta sub denumirea“Ordinul Iluminatilor”. Weishaupt a sustinut ca numele provenea din vechi scrieri si insemna “cei care detin Lumina”. Se referea, asadar, la persoanele “iluminate”, spiritual si intelectual.

Sa remarcam, in treacat, ca sarbatorirea zilei de 1 Mai de catre toate statele foste comuniste, ca si de catre fortele de stanga din lumea intreaga celebreaza, de fapt, infiintarea “Ordinului Iluminatilor” din 1776, de catre Adam Weishaupt si Rothschild, desi semnificatia oculta a evenimentului a fost in permanenta ascunsa.

Conotatiile secrete ale denumirii de “Iluminati”

Denumirea de “Iluminati” nu constituia o noutate pentru istoria societatilor si doctrinelor secrete. In secolul al XI-lea, Joachim de Floris intemeiase o secta numita“Iluminatii”, care se revendica din crestinismul primitiv si propaga “saracia si egalitatea”, drept virtuti supreme. O alta secta, “Rosheniah” (care se revendica din grupul “Ismaelitilor rasariteni”, precum si din secta “Asasinilor”, o organizatie care a actionat mai ales in secolul XVI pe teritoriul Afganistanului), includea, de la gradul 4 de initiere, practica puterilor mistice, pana la gradul 8, in care cel initiat era considerat “perfect”. Un membru afgan al “Iluminatilor” a dezvaluit ca membrii “Rosheniah” aveau misiunea de a influenta (initia) alti oameni importanti si de a restabili astfel “armonia in lume”. Grupul a supravietuit pana dupa 1700.

“Alumbrados” (cei iluminati) au reprezentat o miscare misterioasa din Spania secolelor XVI si XVII, care considera ca atingerea perfectiunii atrage experiente divine. Conform doctrinei “alumbrados”, de la un anumite grad de initiere oamenii nu trebuie sa se mai preocupe de contingent sau sa se implice religios, deoarece au primit “lumina” si deci poseda o “inteligenta umana speciala”. Membrii “alumbrados” proveneau in cea mai mare parte dintre franciscani si iezuiti. “Inchizitia” a elaborat trei edicte contra membrilor “alumbrados”, considerand miscarea periculoasa pentru catolicism (in 1568, in 1574 si ultimul in 1623). Se pare ca insusi Ignatiu de Loyola, fondatorul ordinului iezuit, a aderat ulterior la miscarea “alumbrados”, fapt pentru care a fost arestat. Chiar in Germania secolului al XV-lea a existat, de asemenea, o secta a “Iluminatilor”. O organizatie secreta cu acelasi nume s-a infiintat in 1760, la Avignon, influentata de scrierile filosofului Emanuel Swedenborg. Filosofia lui Swedenborg a generat o alta secta: “Teosofii Iluminati”, infiintata in 1766 la Paris. Desi nici un document nu sugereaza, direct, vreo legatura intre aceste secte si Ordinul Iluminatilor al lui Weishaupt, o influenta de ordin spiritual a existat in mod sigur.

Ordinul Iluminatilor a avut, initial, cinci membri: Adam Weishaupt, Mayer Amschel Bauer (Rothschild), Kollmer (cel care l-a initiat in 1771 pe Weishaupt in practicile oculte egiptene), Francis Dashood (initial membru in “Satanic Hellfire Club”) si Alphonse Donatien de Sade (cunoscutul scriitor). Cu acesti cinci oameni a pornit sa schimbe lumea prin Ordinul Iluminatilor, incepand cu anul 1778.

“Secretizarea” totala a Ordinului – obsesia lui Weishaupt

Weishaupt nota: “Marea putere a ordinului nostru sta in secretizarea lui totala. Astfel, Ordinul nu va iesi niciodata la lumina, indiferent de loc, si nu se va prezenta sub numele sau. Ci, intotdeauna sub un alt nume, sub o alta ocupatie”. El preciza:“Cu cat Ordinul va fi mai secret, si va lucra in tacere, cu atat va fi mai ferit de opresiunea Puterii, deoarece clandestinitatea creeaza un gust special pentru activitatea noastra”. Initial, “Ordinul Iluminatilor” avea trei grade: Novice, Minerva si Iluminist-Minerval. Weishaupt se inspirase din structurile masonice, dar si din cele iezuite. Cu toate ca admira structurile iezuite (ca mai tarziu Lenin) si se inspirase din ele, a interzis primirea in ordin a vreunui ex-iezuit. “Trebuie evitati, ca o plaga”, scrie el.Obiectivul initial al “Iluminatilor” lui Weishaupt era un guvern mondial care sa permita unei elite sa guverneze, cu intelepciune, lumea pentru a evita razboaiele. “Iluminatii” isi propuneau initial sa distribuie materiale anti-religioase, care sa critice Biserica, in care vedem un mare obstacol in calea progresului social, precum si impotriva tuturor “inamicilor rasei si societatii umane”. Weishaupt scria: “Cum poate cel slab sa fie protejat? Doar prin unire, dar acesta este un lucru rar. Societatile secrete sunt singurele prin care, intr-o zi, oamenii isi vor sfarama catusele”.

Intre timp, Ordinul Iluminatilor crestea cu noi membri, care se integrau ordinelor stricte de secretizare impuse de Weishaupt (denumit “Spartacus” in randul Ordinului). Mana sa dreapta era Xavier von Zwack, avocatul printului von Salm (”Cato” in cadrul Ordinului). Marchizul Di Constanza capatase pseudonimul de “Diomed”. Baronul von Mengenhofen devenise “Silla”. Sediul Ordinului era la Munchen, unde functiona sub denumirea de “Marea Loja a Iluminatilor”, cu pseudonimul “Atena”. Alte trei loji ascundeau, de fapt, filiale ale Ordinului Iluminatilor: la Ingolstadt (”Efes”), Heidelberg (”Utica”) si Frankfurt (”Teba”). Calendarul “iluminat” a fost reconstituit dupa modelul celui evreiesc: astfel, ianuarie devenea “dimeh”, februarie, “benmeh” etc. In schimb,numerotarea anilor se facea dupa modelul persan, care incepea cu anul 632 I.C, data ce marca inceputul de domnie al regelui Jezdegerd. Anul Nou era plasat pe 21 martie, coincizand cu “Ziua reinnoirii anilor” Vrajitoarelor.

Mai importanta ramane insa strategia iluminatilor. Gary North il citeaza pe Weishaupt in cartea “Conspiratia, o viziune biblica” (Fort Worth, Dominion Press, 1986, p.2):“Nici un loc nu este mai potrivit pentru a ne infiltra decat cele trei grade inferioare ale francmasoneriei; lumea este obisnuita cu ele, se asteapta putin din partea lor, si prin urmare, nu li se acorda o mare atentie”.

Aceasta secretomanie facea Ordinul Iluminiatlor” impenetrabil. “Asociatia noastra secreta actioneaza intr-un mod caruia nimic nu-i poate rezista”, sustinea Weishaupt.

Dar adevaratul motiv pentru care acesta considera ca Ordinul va reusi era faptul ca oferea puterea mondiala. Acest “stimulent” il ajuta sa atraga in Ordin numai pe aceia care erau capabili de orice doar pentru a-si satisface setea de putere, cultivata cu abilitate de Weishaupt si Rothschild.

“Adevaratul scop al Ordinului este acela de a stapani lumea. Pentru a-l implini, este necesar ca Ordinul sa distruga toate religiile, sa rastoarne toate guvernele si sa aboleasca proprietatea privata”. Guvernul bavarez a descoperit existenta acestei conspiratii de proportii si a anchetat Ordinul in 1786. L-a interzis trei ani mai tarziu. Conducatorii Politiei bavareze concluzionau intr-un raport: “Scopul expus al acestui Ordin este abolirea crestinismului si rasturnarea puterii civile”.“Trebuie sa vorbim uneori intr-un fel, iar alteori, in altul (…), astfel ca, in privinta adevaratei noastre linii de gandire, sa fim impenetrabili.” Dublul limbaj se perfectiona cu aceasta ocazie. Weishaupt scria: El s-a declarat socat cand Ordinul a devenit, pentru membrii sai, o adevarata religie. “Niciodata nu am crezut ca voi deveni fondatorul unei noi religii.”

Ce-i drept, “religia” lui Weishaupt oferea urmasilor sai o rasplata pe care celelalte religii nu puteau sa o ofere: puterea mondiala!

“Invataceii sunt convinsi ca Ordinul va stapani lumea, prin urmare fiecare membru se pregateste sa devina conducator.”

Penetrarea puterii de stat – obiectivul principal al lui Weishaupt

Una din zonele unde “iluminatii” se straduiau sa-si infiltreze membrii era interiorul puterii de stat. Weishaupt a scris: “Trebuie sa facem tot posibilul pentru a obtine avansarea Iluminatilor, in toate functiile guvernamentale importante”. In acest sens, Ordinul isi autoriza membrii sa se foloseasca de orice mijloc, fara scrupule, pentru a patrunde in administratia de stat. Scopul era clar: distrugerea crestinatatii.“Iata secretul nostru (…). In scopul de a distruge intreaga crestinatate, intreaga religie, am afirmat ca suntem singura adevarata religie; retineti si ca scopul scuza mijloacele, iar ca cei intelepti trebuie sa aplice – pentru a face bine – toate metodele pe care le folosesc cei nelegiuti, pentru a face rau.”

Cand si-a structurat Ordinul, Weishaupt i-a avut ca model pe iezuiti, pe care de altfel ii cunostea foarte bine de la Universitatea din Ingolstadt, unde predase dreptul canonic.Diedre Manifold, in “Karl Marx, adevarat sau fals profet” (Galmay, Firinne Publ.,1985, p.77), noteaza o observatie a lui Weishaupt: “Tot ce au facut acesti oameni (iezuitii – n.n.) pentru religie si imperii, de ce nu as face si eu, impotriva religiei si a imperiilor? Prin atractia pe care o exercita misterele, a legendelor, a adeptilor, de ce nu as distruge pe intuneric ceea ce inalta ei la lumina zilei?” Cele de mai sus ne fac sa intelegem mai bine mediul in care s-a initiat Karl Marx, precum si originile “iluminate” ale “Manifestului Comunist”.

Weishaupt era convins ca Ordinul sau va triumfa, in cele din urma, in marea batalie pe care incepea sa o poarte, de aceea preciza: “Prin acest plan, vom dirija intreaga omenire. In acest fel, si prin cele mai simple metode, vom pune totul in miscare si in flacari. Ocupatiile membrilor trebuie sa fie repartizate sau impuse astfel incat, in secret, sa putem influenta toate tranzactiile politice”.

Daniel Pipes observa in “Conspiracy” ca “iluminatii” au propulsat un model de societate secreta condusa de lideri care isi ascundeau adevaratele teluri fata de membrii grupului. Cu alte cuvinte, “Ordinul Iluminatilor” a lansat “doctrina dubla”, care implica faptul ca membrii de rand erau pusi la curent cu obiectivele anodine, in timp ce “necunoscutii din varf” cunosteau adevaratele si cu totul diferitele scopuri secrete ale “Ordinului”. Ulterior, aceasta a condus catre “dubla gandire” si “dublul limbaj”, care au atins proportii paranoice mai tarziu in statele comuniste: numai membrii biroului politic comunist, un grup restrans de persoane, cunosteau adevaratele secrete si scopuri politice ale regimului; membrii obisnuiti ai Partidului (Ordinului) erau familiarizati cu scopuri si lozinci foarte diferite.

In al doilea rand, Daniel Pipes remarca in “Conspiracy” si o alta contributie a Ordinului: “iluminatii” au creat prototipul primei societati secrete angrenate in lupta politica. Obiectiv trasat (cum am vazut mai sus) de Weishaupt. Ei au facut munca de pionierat in aceasta directie, folosind permanent infiltrarea si subterfugiul, pentru a-si atinge obiectivele: cucerirea puterii politice si o noua ordine mondiala.

“Iluminatii” se infiltreaza in masonerie

In tot secolul al XIX-lea, “iluminatii” au infiltrat constant francmasoneria, cu deosebire societatile secrete de tip francmasonic: “Carbonarii” italieni, “Decembristii” rusi ori“French Philadelphes”.

In 1777, Weishaupt insusi se infiltreaza in “Loja Eclectica masonica “Teodor al Bunului Consiliu”" din München, unde lanseaza ideea fuzionarii cu masonii. Catre mijlocul lui 1779, loja masonica din Munchen se afla deja sub influenta totala a “iluminatilor”.

In primii patru ani, Ordinul” recrutase 60 de membri importanti, printr-un comitet numit “Insinuatorii”, iar aproape 1000 de alte persoane se gaseau “afiliate” Ordinului. Curand, alte trei mari loji “iluminate” au fost stabilite, pentru a cuprinde noi membri.

Desi Ordinul Iluminatilor cuprindea 13 grade prin intermediul “Adeptilor”, iluminatii incepusera sa faca pe “sfetnicii” guvernelor mai importante ale Europei. Evident tainuindu-si apartenenta la Ordin, in spatele lojilor fracmasonice, in care se infiltrasera.

Congresul de la Wilhelmsbaden

Intre 16 iulie si 29 august 1782, la Wilhelmsbaden a avut loc al doilea Congres Masonic, sub presedintia baronului de Braunswick. Congresul de la Wilhelmsbaden a incercat sa faca o conciliere intre diverse secte francmasonice: rosicrucieni,necromanti, cabalisti si umanitaristi. La Congres a fost prezent si Adam Weishaupt, care a reusit sa fuzioneze Ordinul Iluminatilor cu masonii din lojile engleze si franceze. Congresul mai este important si pentru ca a coincis cu emanciparea evreilor din Imperiul Habsburgic. Totodata, a fost pus la punct in mare secret planul Revolutiei franceze care se va declansa sapte ani mai tarziu (1783). Contele de Virieu, un mason care a participat la congresul secret de la Wilhelmsbaden, i-a dezvaluit ulterior unui prieten: “Nu pot sa-ti spun ce s-a hotarat acolo. Pot doar sa-ti spun ca este mult mai grav decat iti inchipui tu. Conspiratia care s-a pus in miscare la Wilhelmsbaden este atat de perfect organizata, incat nu au scapare nici monarhia, nici biserica”.

Sapte ani mai tarziu (1789), Revolutia franceza – primul “conflict social controlat” -, avea sa o demonstreze.

Unii masoni prezenti la Congresul de la Wilhelmsbaden si-au dat seama de infiltrarea “iluminatilor” lui Weishaupt. Unul dintre acestia a fost George Washington, presedinte al SUA, care participa la Congres in calitatea sa de mason. Cativa ani mai tarziu, un pastor crestin, G. W. Snyder, i-a inmanat lui Washington un exemplar al cartii profesorului John Robinson, intitulata “Proof of Conspiracy against all religious and governments of Europe, carried on in the secret meetings of Freemasons, Illuminati and Reading Societies” (”Dovada cospiratiei contra tuturor religiilor si guvernelor Europei, de la reuniunile secrete ale francmasonilor, iluministilor si societatilor de lectura). John Robinson era un mason de grad inalt in Ritul Scotian, profesor de filosofie la Universitatea din Edinburg, istoric britanic si secretar general la “Royal Society” din Edinburg. In cursul unei calatorii in Germania primise planul conspiratiei iluministe chiar de la Weishaupt, pentru a-l studia la intoarcere. Totusi, Robinson nu a agreat principiile iluminatilor si – dupa ce i-a avertizat pe masonii americani in 1789 asupra conspiratiei care a condus la Revolutia franceza – a scris “Dovada unei conspiratii” in 1789. Cartea a starnit in epoca o mare controversa – si pastorul G.W. Snyder i-a dat-o lui Geroge Washington. Dupa ce a citit-o, Washington i-a scris pastorului: “Nu aveam intentia sa ma indoiesc ca doctrinele iluminatilor si principiile iacobinismului nu s-ar fi raspandit si in Statele Unite. Dimpotriva, nimeni nu este mai convins de acest fapt decat mine. Ideea pe care am dorit insa s-o exprim este ca eu nu cred ca Lojile Francmasonice au incercat, ca societati, sa propage preceptele diabolice ale iluminatilor.”

In acelasi an (1789), abatele Augustin Barruel (iezuit si grad 3 masonic) a publicat“Memoires pour servir a l’histoire du jacobinisme” (”Memorii pentru a servi la istoria iacobinismului”), o opera impresionanta, in patru volume, care incerca sa averizeze America asupra conspiratiei “iluminatilor”, ca si profesorul John Robinson. Fara succes insa.

sursa:bataiosu.wordpress.com

Şeful Băncii Mondiale, membru activ al Grupului Bilderberg, prevesteşte „criză socială gravă“ în România

Preşedintele Băncii Mondiale, Robert Zoellick, a inclus ţara noastră între statele aflate „într-o situaţie delicată”

Oficialul consideră că numărul şomerilor va creşte şi nu exclude încă o evoluţie nefavorabilă a crizei, asemănătoare cu cea din anii 1930

„O gravă criză umană şi socială, cu implicaţii politice foarte importante” – aceasta ar putea fi următoarea etapă a actualei recesiuni economice globale, în viziunea lui Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale (BM). România este statul pe care oficialul îl numeşte expres ca fiind „într-o situaţie delicată”.

Într-un inteviu pentru cotidianul spaniol El Pais, citat de Agerpres, americanul atrage atenţia asupra faptului că, deşi pieţele de capital şi-au revenit într-o anumită măsură, „utilizarea capacităţii de producţie continuă să fie foarte, foarte scăzută”. Producţia industrială este foarte redusă şi ar putea să se diminueze în continuare, chiar dacă într-un ritm mai lent decât în primele luni ale lui 2009, consideră Zoellick.

„Ceea ce a început ca o mare criză financiară şi a devenit o profundă criză economică se transformă acum într-o mare criză a şomajului şi, dacă nu luăm măsuri, există riscul ajungerii la o gravă criză umană şi socială, cu implicaţii politice foarte importante”, consideră preşedintele BM. „Europa de Est este într-o situaţie delicată, în special ţările baltice şi altele precum România”, a spus Zoellick. Potrivit analizelor economice la care a avut acces, şeful BM crede că relansarea economică va întârzia şi „va fi mai lentă decât s-a prevăzut”.

Dezacord faţă de corul opiniilor optimiste

În ultimele zile, magnaţi precum George Soros şi Rupert Murdoch, dar şi ministrul Economiei din Italia, Giulio Tremonti, au avut declaraţii optimiste, potrivit cărora ceea ce a fost mai rău din actuala criză globală a trecut deja. Zoellick este mult mai precaut, apreciind că relansarea economică va fi „de slabă intensitate pentru o lungă perioadă”, în timp ce „şomajul va continua să crească”.

Probabilitatea ca actuala recesiune mondială să degenereze într-o agonie prelungită ca în anii 1930 este „scăzută, dar niciodată nulă”, crede Zoellick, menţionând două diferenţe faţă de acea perioadă. Reacţia băncilor centrale şi evitarea unor măsuri protecţioniste, care să blocheze comerţul internaţional, au redus şansele unei crize de amploarea celei de acum 80 de ani, dar nu pot anula toate riscurile.

„Nu cred să fie probabilă o criză, dar dacă ar avea loc, ar fi teribilă”, afirmă Robert Zoellick.

Previziuni sumbre confirmate în Rusia şi Ucraina

Ultimele date privind situaţia economică, date publicităţii la Moscova şi Kiev, confirmă previziunile sumbre ale şefului BM. Preşedintele Dmitri Medvedev a declarat, ieri, că economia Rusiei s-a contractat cu 23% în primul trimestru al lui 2009, relatează Associated Press. Diminuarea PIB-ului este de zece ori mai accentuată decât contractarea de numai 2,2% pe care o anticipa Kremlinul la finele lui 2008!

„Din păcate, în 2009 ne aşteptăm la un declin mai semnificativ al PIB decât am estimat”, a recunoscut Medvedev, fără să anunţe o nouă estimare oficială. Scăderea uriaşă a PIB certifică eşecul planului de stimulare economică al Guvernului Vladimir Putin, în valoare de 93,5 miliarde dolari, şi întăreşte speculaţiile că Rusia ar avea nevoie de un împrumut de la FMI.

Tot ieri, preşedintele Viktor Iuşcenko a recunoscut că PIB-ul Ucrainei a scăzut cu circa 20-23% pe primul trimestru din 2009 faţă de anul precedent. După o perioadă (2001-2007) în care creşterea economică a Ucrainei a fost una dintre cele mai mari din Europa (de circa 7% pe an), FMI – care a împrumutat Guvernul de la Kiev cu 16,5 miliarde USD toamna trecută – anticipează o diminuare a PIB cu 8% pe 2009.

„Europa de Est este într-o situaţie delicată, în special ţările baltice şi altele precum România.”  -  Robert Zoellick, preşedintele Băncii Mondiale

sursa: Gandul

Procesele verbale ale întâlnirii Bilderberg din 1999

Un ziarist britanic a publicat documente secrete ale grupului Bilderberg, care dovedesc că acesta a hotârât războiul din Kosovo şi introducerea monedei europene

Motto:
“Există o clică a celor mai bogaţi, mai puternici şi mai influenţi
din punct de vedere economic şi politic oameni, care se întâlnesc în secret
pentru a plănui evenimente care ulterior se şi produc”
The UK Times, 1977

“De aproape 50 de ani un grup elitist, un adevărat guvern mondial din umbră se întâlneşte în secret. Toţi preşedinţii americani de la Eisenhower încoace au făcut parte din acest club. La fel şi cei din conducerea guvernului englez, inclusiv premierul Tony Blair. La fel cei care controlează ceea ce noi citim şi vedem – baronii din mass media. Acesta este şi motivul pentru care e posibil să nu fi auzit până acum nimic despre Bilderberg”. Aşa începe materialul intitulat “Documentele Bilderberg”,  publicat de Gibby Zobel în revista britanică Big Issue pe baza unor procese verbale ale reuniunii Bilderberg desfăşurate în 1999 în Portugalia. Ele se numără printre rarele scurgeri de informaţii despre aceste întâlniri desfăşurate în mare secret. Ce au de ascuns? Doar faptul că acolo se stabileşte politica mondială, se discută despre moneda unică, despre globalizare sau despre războaie. Vă prezentăm în continuare traducerea acestui material.
Locul în care se stabileşte politica mondială
„Şiruri întregi de limuzine negre, fără a avea număr de înmatriculare, ci doar litera B inscripţionată pe parbriz, treceau în viteză, uneori însoţite de escorta poliţiei, alteori nu”. Aşa descrie un martor ocular sosirea invitaţilor la întâlnirea Bilderberg care a avut loc în Portugalia în 1999. “Patrule ale poliţiei şi un elicopter supravegheau cu mare atenţie zona. Cei care se aflau de serviciu la porţi mi-au specificat foarte clar că ei sunt doar vârful iceberg-ului serviciilor de securitate”.
Timp de două zile şi jumătate, relaxându-se într-un mediu luxos, înconjuraţi de ofiţeri înarmaţi, marii lideri discută despre războaie trecute şi viitoare, despre un superstat european, despre o monedă mondială unică, despre genetică şi despre distrugerea sistemului de ajutoare sociale. Nejustificate, nestingherite şi nemediatizate, întâlnirile Bildeberg stau de decenii la baza politicii internaţionale.
În 1998,  jurnalistul independent Cambell Thomas a fost arestat doar pentru că se afla în preajma locului întâlnirii care s-a desfăşurat la Turnberry în Scoţia. A fost reţinut timp de opt ore. Altor jurnalişti li s-a spus că până şi meniul Bildeberg este confidenţial, lucru numit “Operaţiunea Kippergate” (joc de cuvinte ce parafrazează numele celebrului Watergate, în limba engleză kipper însemnând peşte afumat, n.n.).
Niciodată în cei 47 de ani de întâlniri anterioare, conţinutul acestor discuţii nu a fost făcut public. În 1999 însă au fost dezvăluite procesele verbale ale întâlnirii din Portugalia. Unele sunt banale, altele sunt senzaţionale. Ele ridică însă vălul care îi ascundea până acum pe preşedinţi, pe mari conducători ai unor companii multinaţionale, pe mari bancheri, şefi NATO şi miniştrii ai apărării.
Întâlnirile sunt învăluite într-un asemenea mister încât primul ministru Tony Blair, când a fost întrebat în Camera Comunelor cu privire la acest subiect, nu a vrut să îşi dezvăluie prezenţa la întâlnirea Bildeberg care a vut loc in Atena în 1993.
Deci, ce anume ascund ei?
-    NATO a dat Rusiei undă verde pentru a bombarda Cecenia,
-    „Dolarizarea” ar putea fi următorul mare pas după stabilirea monedei unice europene,
-    Un politician britanic cu ştate vechi crede că laburiştii reprezintă „consolidarea victoriei partidului de Dreapta” pentru că „este mai uşor pentru cineva care pretinde că e socialist să impună o schimbare”,
-    “NATO este o nouă formă de colonialism”, afirmă Henri Kissinger la această întâlnire.
Mass media şi conspiraţia tăcerii
Deşi 14 lideri din mass media şi jurnalişti din opt ţări au participat la respectiva reuniune Bilderberg, nici unul dintre ei nu a dezvăluit nimic cititorilor săi despre această întâlnire. Ar fi fost contra propriilor lor interese, căci ar fi fost imediat excluşi din această reţea a Elitei. Cu o participare doar pe bază de invitaţie explicită, cu operaţiuni sub acoperire şi o asemenea tăcere ce înconjoară reuniunile Bilderberg, nu este de mirare că se vorbeşte atât de mult de existenţa unei conspiraţii.
Întâlnirile Bilderberg au început într-un hotel din Olanda pe 29 mai 1954, de unde şi-au luat şi numele. În 1987 “The Economist” publică una din rarele referiri la aceste întâlniri în care arată că acestora “li se acordă o prea mare importanţă”, dar admite totodată că “dacă ai urcat în ierarhie până la Bilderberg, ai ajuns la capăt”.
La întâlnirea de anul trecut (1998, n.n.), fostul ministru al apărării din Marea Britanie George Robertson, care este şi secretar-general al NATO, a pus la punct o serie de strategii, împreună cu preşedintele actual al Bilderberg şi fostul preşedinte al NATO, lordul Carrington.
Editorul-şef al „The Observer”, Will Hutton, a participat la întrunirea Bilderberg din 1997 pe care o numeşte “căminul marilor preoţi ai globalizării. Aici nu se face politică”, spune el. „Sunt doar discuţii. Dar consensul la care se ajunge este fundalul pe care se face politica din întreaga lume”.
În 1999 la reuniunea Bilderberg au participat printre alţii: noul secretar şi membru al Parlamentului din Irlanda de Nord Peter Mandelson, ecologistul Jonathon Porrit, parlamentarul britanic Kenneth Clarke, fostul secretar de stat al SUA – Henry Kissinger, multimilionarul şi magnatul bancar David Rockefeller, şeful companiei agricole Monsanto – Robert B. Shapiro şi şeful Băncii Mondiale – James D Wolfensohn.
Deşi politica şi economia Africii şi a Asiei sunt discutate în cadrul acestor întruniri, ele nu sunt reprezentate de nimeni. În schimb, printre cei opt oficiali ai delegaţiei engleze se numără bancherii Martin Taylor, fostul preşedinte executiv de la Barclay şi Eric Roll şi un reprezentant al familiei Warburg (ca şi familiile Rotschild şi Rockefeller, aceasta reprezintă o adevărată dinastie în industria bancară, n.n.). Ei erau însosiţi de Martin Wolf de la Financial Times şi de doi jurnalişti de la „The Economist”, John Micklethwait şi Adrian Wooldridge, care, aşa cum indică transcrierile, s-au ocupat şi de redactarea proceselor verbale.
Toate aceste documente poartă pe ele avertismentul: “Paginile acestea nu sunt pentru a fi citate”. Afirmaţiile cuprinse în cele 10 secţiuni ale acestor document nu sunt atribuite explicit anumitor persoane, însă pentru fiecare discuţie sunt specificate numele participanţilor şi cine a fost moderatorul. Este clar delimitat ce spune fiecare, şi din comentariile făcute îţi poţi da seama care este profesia şi din ce ţară vine cel care are cuvântul.
În prima săptămâna discuţiile s-au purtat pe tema banilor şi războiului. În cea de-a doua  tema a fost genetica. Aflăm astfel ce au discutat în spatele uşilor închise ecologistul britanic şi preşedintele companiei Monsanto (care produce seminţe pentru culturile agricole şi a fost implicată în numeroase scandaluri legate de organismele modificate genetic,  n.n).
Încurajarea corupţiei financiare– o metodă sigură pentru implementarea monedei unice mondiale
Magnaţii lumii bancare mondiale, într-o dezbatere numită „Reproiectarea arhitecturii  financiare internaţionale” (terminologie tipic masonică, n.n.), au discutat despre conceptul “dolarizării”,  ceea ce probabil îi va face să jubileze pe euro-sceptici.
La masa de discuţii s-au aflat Fenneth Clarke – parlamentar britanic, Martin S. Feldstein – preşedintele Biroului naţional pentru cercetări economice, Stanley Fisher – directorul adjunct al Fondului Internaţional Monetar (FMI), Ottmar Issing – membrul al Comisiei Băncii Centrale Europene şi Jean Claude Trichet – guvernatorul Băncii Naţionale a Franţei.
Bilderberg este considerat a fi leagănul monedei unice europene. Directorul adjunct al FMI deschide discuţia cu următoarea remarcă: „Nu are nici o însemnătate faptul că aceasta este prima întâlnire Bilderberg în care moneda euro este un fapt, mai degrabă decât un subiect de discuţie”. (n.n. Euro, introdus în 1995, a început să circule din 2002).
În timpul discuţiei, unul dintre participanţi şi-a exprimat convingerea că “dacă euro va funcţiona, vor putea să fie create şi alte monede regionale”. Alţii au pus problema dolarizării ca un “posibil remediu”. “Singura motivaţie posibilă pentru a justifica preluarea de către Washington a controlului politicii monetare a diferitelor state (caz în care nimeni nu ar mai putea lua decizii la nivel local, fie că este vorba despre Buenos Aires sau Londra) este existenţa unor înregistrări financiare viciate, corupte ale guvernelor în cauză.”
Războiul ca soluţie pentru instaurarea “păcii” sau colonializarea mascată
În pofida atitudinii lui Tony Blair cu privire la situaţia din Kosovo, războiul istoric NATO a fost plănuit la Bildeberg. Henry Kissinger, fostul secretar de stat al SUA intervine:  “Kosovo ar putea fi Vietnamul acestei generaţii. NATO este pe punctul de a înlocui fostele imperii otoman şi hasburgic, creând protectorate permanente”. Alt participant avertizează că trupele ar putea să rămână acolo pentru 25 de ani. Kissinger îşi dă foarte bine seama că NATO poate fi acuzat de colonialism şi adaugă: „Cum poţi convinge ţări precum Rusia, China şi India că noul mandat al NATO nu este doar o nouă versiune a colonialismului?  întreabă acelaşi Kissinger.
Charles D. Boyd, directorul executiv al Grupului de Studiu Naţional al SUA, afirmă: “Kosovo este pământ pustiit, un act umanitar dezastruos, comparabil poate doar cu Cambodgia. „NATO a uzat de forţă ca un substitut al diplomaţiei, mai degrabă decât ca un suport al acesteia. Acest mod de a proceda a redus pericolul pentru NATO, dar a pus în pericol oamenii pe care încerca să îi protejeze”.
Un politician britanic al cărui nume este dificil de stabilit se întreba “Alianţa (NATO) va mai fi în picioare la terminarea razboiului?” El avertiza că “masele nu vor fi prea entuziasmate de ideea utilizării atât de multor resurse pentru a rezolva problemele gigantice pe care le are regiunea”.
Peter Mandelson a spus grupului că “pentru NATO se deschid acum două căi. Prima duce la o nouă divizare a Europei, iar continentul va reveni la modelul etnocentric. În acest scenariu Naţiunile Unite nu au nici o putere, Rusia şi China sunt excluse, iar NATO este de-abia un susţinător. A doua cale este ceva mai aproape de Europa secolului XIX în care toate marile puteri, nu doar America şi Uniunea Europeană, ci şi Rusia, China şi Japonia cooperează”.
Sursa: Gibby Zobel – Bilderberg Secret Minutes Revealed for the first time in 50 years, Big Issue, Londra, noiembrie 1999.

Schimbări planetare, escatologie şi 2012

Luând în considerare toate cutremurele devastatoare, activitatea vulcanică şi modificările climatice din ultima vreme, este greu să nu am gânduri apocaliptice şi să speculez că ne apropiem de sfârşitul timpului.

Este cel puţin interesant (dacă nu chiar uimitor) faptul că multe culturi au profeţii şi calendare care se focalizează pe epoca actuală. Profeţiile ne anunţă că aceste timpuri (în care noi trăim) excelează în schimbări spectaculoase şi transformări majore. Mai mult, se prezice chiar o scurtă perioadă de haos ce va preceda instalarea lumii noi.
Subiecte ca transformarea rapidă a biosferei, existenţa noosferei – un strat sferic compus din gândurile colective ce înconjoară planeta, sunt din ce în ce mai prezente în multe grupuri de discuţie, think-tank-uri şi forum-uri.

De ce anul 2012 este legat de sfârşitul lumii? Însuşi faptul că privim la acest moment ca la un “sfârsit” şi nu ca la un “început” nu se potriveste cu ceea ce se întâmplă. Există câteva mari linii de gândire care subliniază momentul de transformare radicală al anului 2012.

Mai întâi, este faptul că celebrul calendar maya indică al 13-lea baktun (unitate de măsură a timpului) ca sfârşit al unei ere; mai precis, solstiţiul de iarnă din 21 decembrie 2012. Acest baktun a început în 12 august 3114 i.C. iar durata lui este de o cincime din precesia echinocţiilor (o perioadă de 26.000 de ani). John Major Jenkins a descoperit că acest moment de sfârsit coincide cu alinierea cu centrul galactic. Deci, încheiem un ciclu de 26.000 de ani şi ne aliniem cu centrul galactic: este exact chemarea de deşteptare a umanităţii

Sfârşitul timpului

Apoi, avem descoperirea lui Terrence McKenna, numită “Unda timpului zero” (TimeWave Zero) care se bazează pe sistemul chinezesc I-Ching şi descrie grafic fluctuaţia dintre obişnuit şi noutate, care ne conduce tot spre această dată. Unda timpului zero are un maxim de noutate ce tinde spre infinit exact în momentul solstiţiului de iarnă din 2012. Cu alte cuvinte, complexitatea vieţii moderne apune în acel moment, iar umanitatea intră într-o nouă perioada de existenţă. Dar acestea nu sunt decât cele mai importante coincidenţe.

Avem confirmarea stiinţifică a faptului că anul 2012 va fi un an cu o foarte bogată activitate solară, unele previziuni afirmând chiar că soarele va trece şi el printr-o inversare a polilor magnetici (solari) tocmai din această cauză. Ca urmare, situaţia de pe Pământ va fi devastatoare. Gândiţi-vă ce ar însemna ruperea echilibrului dintre câmpul magnetic terestru (care acum dă semnele unei inversări magnetice evidente) şi cel solar!. Un lucru e sigur, anume acela că toată această bulversare a climatului terestru la care asistăm acum nu este numai rezultatul încălzirii globale (aşa cum nu mai osteneşte să strige mass-media oficială), ci şi al dezechilibrului magnetic planetar la care se adaugă cel al soarelui.

Deşi toate acestea sunt realităţi, tot ceea ce se promite nu iese din tiparele deznădejdii apocaliptice. În ciuda acestui curent general, există şi cercetători care afirmă că soarele emite de acum şi o energie care duce la accelerarea evoluţiei spirituale pe această planetă, la pregătirea noastră psiho-fiziologică pentru noile condiţii de viaţă. Evident, cercetătorii reducţionişti nu sunt de acord cu asta şi încearcă din răsputeri să ne convingă că apocalipsa e pe drum. Cred că cea mai bună atitudine este să rămânem deschişi şi plini de speranţă.

Majoritatea dintre noi nu ne dăm seama prea bine ce se întâmplă, iar toate aceste evenimente extraordinare nu fac decât să confirme şi să accentueze starea noastră de ne-înţelegere şi de ne-cunoaştere în care ne aflăm. Una dintre opţiunile care ne apar ca evidente, în acest caz, este teama cauzată de un posibil sfârşit apocaliptic. Într-adevăr, omul a fost învăţat să se teamă de ceea ce nu poate înţelege. Pe de altă parte, există acel curent de opinie care ne spune că “totul e sub control” şi “va fi bine”. Aceste două extreme sunt răspunsul tipic la o astfel de situaţie pe care îl poate adopta umanitatea în stadiul actual, şi evidenţiază simplismul gândirii umane actuale care se dovedeşte, şi de această dată, inutil sau poate chiar contra-productiv.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.webalias.com/?a=165 şi este publicat la Active Information Media.

Oricare ar fi faptele şi premisele de la care plecăm, oricât de extreme ar părea ele, trebuie să le analizăm detaşat şi “la rece”, sădind în noi acea atitudine activă, de speranţă şi încredere, de optimism şi responsabilitate. Renunţând la clişeele noastre comportamentale străvechi care ne obligau să rămânem pasivi şi să “aşteptăm”, vom adopta deschis modalitatea de a ne construi chiar noi destinul.

Trebuie să ne creem idealuri spirituale bazate pe încredere şi respect, pe iertare şi iubire. Trebuie să-i tratăm pe ceilalţi cu bunătatea pe care am vrea să o primim, pentru a crea astfel un câmp energetic pozitiv care să influenteze benefic cursul evenimentelor. În acest mod, ne asigurăm că suntem pregătiţi ca şi umanitate pentru orice evenimente care ar putea să apară. Dacă nimic negativ nu se va întâmpla, atunci vom fi şi mai bucuroşi că am scăpat de obiceiurile noastre rele care nu aduceau nimic bun.

Pământul s-a oprit

O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a Pământului pune pe jar cercetătorii.

15 februarie 2006 – De patru săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de specialişti sub numele de Mişcarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce în destinul său? De ce survine această oprire neanunţată a mişcării Chandler, care a fost constantă şi predictibilă timp de peste 100 de ani?

După cum se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială exercitată de Lună şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atracţie apare datorită faptului că orbitele acestor corpuri cereşti sunt în planuri diferite, având anumite unghiuri faţă de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele şi Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză, o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai repede sau mai încet faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi a Lunii, generând o mişcare de balans rotativ.

Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7 ani în care s-au observat două extreme (un minim şi un maxim) la distanţă de 3,5 ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a mişcării Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din 2007.

Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării mişcării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locaţiei axei de rotaţie a planetei.
În imaginea alăturată, se poate observa cum cele două grafice, reprezentând variaţia coordonatelor x şi y ale acestei locaţii, arată că această mişcare de balans s-a oprit.

Consultând arhivele ce conţin valorile măsurate ale acestei mişcări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotaţie a Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună şi continuă să sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns într-un punct crucial în existenţa sa.

Este clar însă că această “pauză” nu va putea dura la nesfârşit. Realităţile cosmice şi geofizice ne fac să credem că acum se naşte o nouă mişcare Chandler, guvernată de alte legi şi probabil având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou.

Oprirea curentă este rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele cunoscute ale Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Şi din moment ce mişcările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să “suspectăm” că Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare?

Ar putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul Indian. Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul lunii decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la apariţia unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului, afectând în acest fel balansul Chandler.

O altă posibilă cauză este inversarea polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor măsurători de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca această viteză să crească în continuare.

Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea mişcării Chandler, însă poate mai există şi alţii.

Situaţia prezentă este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se poate presupune că urmează o nouă fază în această “piesă de teatru” pe care ne-o prezintă planeta. Probabil că va începe o nouă mişcare Chandler care va tinde să se stabilizeze. Nu ştim însă cât timp va dura această fază intermediară, şi nici ce implicaţii va avea asupra noastră.

În orice caz, putem avea în faţa noastră evidenţa profeţiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii 1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor şi un nou ciclu va începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente catastrofice pe întreaga planetă.

Se pare că ne aflăm chiar în “miezul” profeţiei, în plină desfăşurare a ei. Pentru că această oprire a mişcării Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a planetei de a-şi regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care vine se va întinde pe mai mulţi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă precedată de încercări mai mult sau mai puţin “disperate” cauzate de acumularea tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni şi canalizarea lor spre refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă violent.

Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans prin zona Groenlandei – Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui Edgar Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care “alimentează” balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în acest moment la o ieşire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace.

Ce înseamnă toate acestea?

Mai mulţi clarvăzători afirmă că toate aceste schimbări abrupte care au apărut în ultima vreme sunt dovada clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării de balans, aşa cum au fost ele cunoscute până acum, au început deja să se schimbe. Toate energiile care s-au adunat până acum în tensiunile interne planetare, încep să se manifeste vizibil. Consecinţele acestor schimbări vor apare în cateva luni. Dacă vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.pro.tc/?a=175 şi este publicat la Active Information Media.

Ce putem face?

Dacă privim lucrurile strict din punct de vedere materialist, s-ar putea spune că nu ne rămâne decât să aşteptăm. Nu sunt de acord. Putem face ceva, acţionând pentru ca aceste schimbări iminente să se facă gradual, fără violenţă.

Putem determina viitorul

Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor este teama de viitor. Mai ales când acesta poate fi nefavorabil, cum este în cazul acesta. Există însă o descoperire uluitoare, prea puţin mediatizată, şi care ne poate face responsabili pentru viitorul noastru. Pentru ca îl putem schimba.

Apollo 13 a intrat în istorie ca misiunea cea mai dificilă a NASA. Celebra fraza “Houston, avem o problemă”, rostită de cosmonauţii din staţie, a rămas în istorie. Pierderea controlului asupra modulului punea în pericol succesul misiunii şi exista riscul ca acesta să aterizeze pe sol, făcându-se praf şi omorând pe cei trei cosmonauţi.

Salvarea a venit prin rugăciune. Milioane de oameni şi-au îndreptat ochii către Dumnezeu şi s-au rugat (în tăcere sau cu voce tare) cu speranţa că cei trei astronauţi se vor întoarce teferi acasă. Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezoluţie în privinţa rugăciunii. Întreaga planetă s-a rugat. Rezultatul a fost cel scontat, Apollo 13 reuşind să amerizeze în oceanul Pacific, iar cei trei americani au fost astfel salvaţi. Nimic în afara rugăciunii nu poate explica schimbarea de traiectorie a modulului american.

Similar, preconizatele evenimente generate de re-balansarea planetei pot să nu fie în mod necesar violente. Puterea rugăciunii sincronizate a milioane de oameni, a întregii planete, poate determina o manifestare graduală, liniştită a acestei noi echilibrări. Stă în puterea noastră. Noi suntem singurii responsabili de viitorul pe care-l vom trăi. Suntem pregătiţi?

O dovadă că trăim într-o ţară mişto de tot

Articolul e prea tare si nu am putut sa nu il pun si eu.Dovezile:

În timp ce Simona Sensual vine la ProTV ca să ne spună că suntem un popor de cretini…

În timp ce derbedeii din lumea fotbalului fac audienţă ziarelor şi televiziunilor fiindcă schimbă apelative precum „căcăcios” şi „băşinos”…

În timp ce Elena Udrea, după ce a băgat Norvegia în UE, ne anunţă că va face Bucureştiul staţiune balneară şi va construi o insulă artificială în Marea Neagră…

În timp ce o tânără secretar de stat de la Justiţie ne spune cum a implementat dumneaei „IQ-ul comunitar”…

În timp ce Mircea Badea dă sentinţe şi trage concluzii despre orice, cu o seninătate dezarmantă…

În timp ce Silviu Prigoană le ştie pe toate, seară de seară, la Realitatea TV…

În timp ce povestea cu dispariţia şi reapariţia Magdei Ciumac ţine boborul cu sufletul la gură…

În timp ce toate astea se întâmplă în acelaşi timp în România…

Şeful echipei române care a câştigat procesul de la Haga, Bogdan Aurescu, a sosit miercuri după-amiază pe Aeroportul Henry Coandă, cu o cursă de linie, singur, anonim şi fără ca vreun oficial al statului român să fie prezent acolo pentru a-i mulţumi.

Nu-i aşa că trăim într-o ţară mişto?

Sursa:http://adevarul.ro/blogs/ovidiu_nahoi/2009/02/05/o-dovada-ca-traim-intr-o-tara-misto-de-tot/

Spatiul Schengen…cortina de fier a UE

Sursa: http://preugen.wordpress.com/2009/01/29/microcipul-si-spatiul-schengen/

La 14 iunie 1985, Germania, Franta, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat, in mare secret, în orasul Schengen din Luxemburg acordul cu acelasi nume. Până în 1996 la acest acord au aderat incă 8 tări: Italia(1990), Spania şi Portugalia(1991), Grecia şi Austria(1992), Danemarca,Suedia şi Finlanda(1996). Obiectivele acestui acord sunt cuprinse in cele 142 de articole ale Convenţiei Schengen prin care se doreşte instaurarea unui spaţiu comun extrem de securizat. Atingerea acestui obiectiv insă presupune crearea unei infrastructuri informatice capabile sa stocheze un volum uriaş de informatii foarte detaliate despre fiecare cetăţean al tărilor semnatare. Mai mult trebuie creată posibilitatea urmăririi şi actualizării in timp real afiecărui om astfelt incât să fie absolut imposibilă organizarea vreunui atentat la securitatea uniunii. Aceste lucruri presupun insă urmărirea permanentă a fiecărui cetăţean aceasta ducând la suprimarea dreptului la intimitate şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie, fiecare cetăţean fiind considerat un posibil terorist. Inseamnă îngrădirea absolută a libertăţii umane şi transformarea UE intr-un lagăr continental. Iată motivul pentru care acest acord a fost construit in secret si abia ulterior si fractionar a fost făcut public.

Convenţia prevede detaliat modul in care această urmărire poate fi făcută, astfel în art. 99, § 2, scrie: ”O asemenea înregistrare se poate realiza (…) şi cu scopul prevenirii amenintărilor la adresa sigurantei nationale: a) In cazurile în care există indicii reale care creează bănuieli că o anumită persoană are intentia să comită, sau comite, mai multe fapte şi deosebit de grave pedepsite de lege; b) în cazurile în care aprecierea generală a unui anumit individ, şi în special pe baza faptelor pe care deja le-a comis până la un anumit moment, permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte deosebit de grave pedepsite de lege.”

 

In acelasi art. § 6: ”Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislatia unei tări participante, atunci controlul special se transformă automat în aceasta tara-membru în urmărire discretă”. In art. 96, § 2: ”Hotărârile se pot baza pe amenintarea ordinii publice sau a sigurantei statului, amenintare pe care e posibil să o constituie prezenta unui străin pe teritoriul national. Acesta poate fi în mod special cazul: (…) 2) Unui străin împotriva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fapte grave pedepsite de lege (…) sau împotriva căruia există indicii reale că are intentia să execute asemenea fapte care încalcă legea pe teritoriul unui stat membru”.

Reacţia popoarelor, aşa cum se aştepta, a fost de revoltă împotriva acestui sistem şi de aceea s-a trecut la implementarea lui prin politica paşilor mărunţi. In 1997 când a început implementarea lui în Grecia, a generat reacţii dure ale cetăţenilor acestei ţări, care având in frunte Biserica Ortodoxă, au organizat manifestaţii împotriva legilor ce urmăreau aderarea la Convenţia Schengen, dar conducătorii acestei ţări nu au ţinut cont de ele, continuând, într-un ritm mai incet, dar sustinut implementarea recomandărilor europene.

Acum, în Romania, când sunt atât de aprinse disputele privind actele de identitate biometrice, ministrul Administratiei si Internelor, Liviu Dragnea declară clar şi fără echivoc: Aderarea României la spaţiul Schenghen este obiectiv naţional. Altfel spus, poporul întreg doreşte cu ardoare intrarea in sistemul concentrationar european! Din pacate, cei mai multi romani, habar n-au in ce c… am intrat la 1.01.2007.

Calendarul Maya

Calendarul Maya

O imensă piatră din America Mijlocie găzduieşte celebrul calendar Maya care cuprinde cicluri de 1.872.000 zile. De ce tocmai această cifră? Unităţile de măsură specifice civilizaţiei maya ne uşureaza calculul: o zi terestră este numită KIN; 20 de zile formează un UINAL; 18 asemenea “luni” formează 360 de zile, numit TUN; 20 asemenea “ani” (7.200 zile) formează un KATUN; 20 de katun-uri formează un BAKTUN, iar 13 baktun-uri întregesc acest ciclu de 1.872.000 de zile (aproximativ 5.125 ani).

Precesia echinocţiilor

Maurice Cotterell a descoperit că sunt necesare 1.366.040 zile pentru ca polii magnetici ai Soarelui să se inverseze. Inversarea polilor magnetici este de acum un fenomen acceptat şi întâlnit la toate corpurile astronomice (stele sau planete). Cotterell a calculat această perioadă folosindu-se de intersecţia orbitei soarelui la ecuator (26 zile) cu orbita sa la poli (37 de zile). Această descoperire a fost posibilă datorită măsurătorilor realizate de sateliţi.

Tot Cotterell a observat că cinci astfel de cicluri ale calendarului Maya formează aproape întreaga perioadă a precesiei echinocţiilor care este de 25.920 de ani (aprox). Mai târziu el a descoperit că cifra exactă a ciclului de inversare solară este amintită în scrierile vechi Mayaşe. Cum este posibil ca cele două măsuratori să fie identice? Civilizaţia Maya avea vaste cunoştinţe astronomice şi Soarele era punctul central în ştiinta lor.

De aceea, cercetările lui Cotterell nu sunt decât o re-descoperire, sau o confirmare a ceea ce mayaşii ştiau deja. Calendarul Maya ocupă aproximativ o cincime din ciclul de precesie a echinocţiilor; adică înmulţind 5.125 de ani cu 5 obţinem 25.625 ceea ce este foarte aproape de 25.920.

Cotterell a realizat un grafic al inversarii polilor magnetici ai soarelui compus din 781 de “unităţi” de timp cu o durată totală de 68.302 zile. A observat că în unităţile 19 şi 20 are loc o asemenea inversare. Ciclul de bază durează 1.366.040 de zile. Mayaşii ştiau că la durata ciclului de bază se pot adăuga una sau două unităţi de câte 260 de zile pentru a obţine ciclul complet de 1.366.560 de zile. Fiind atât de important, mayaşii au numit această unitate de 260 de zile, un TZOLKIN.

Cataclisme şi ere

Ciclul de precesie a echinoctiilor determină momentele în care au loc mari cataclisme pe Terra. Din fericire aceste cataclisme nu au dus la dispariţia vieţii pe această planetă. Civilizaţia Maya acordă o mare importanţă acestui ciclu şi este acum clar că scrierile lor ne avertizează că urmează o asemenea perioada “de trecere”. Concluzia unanimă la care au ajuns majoritatea cercetătorilor acestui domeniu este că ultima zi care încheie actualul ciclu al calendarului Maya este 22 decembrie 2012.

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://active.info.ms/?a=83 şi este publicat la Active Information Media.

Lucrarile lui John Major Jenkins publicate în “2012 – Cosmogeneza Maya” ne oferă cheia care a determinat ca ziua “Z” a calendarului Maya să fie 22.12.2012: în mişcarea de precesie, Pământul ajunge într-un punct de aliniere cu centrul galaxiei în anul 2012. Multe din miturile Mayaşe cuprind într-o formă artistică acest moment de “sincronizare” a Pământului cu centrul Galaxiei folosind simbolul renaşterii.

Renaşterea planetei

Edgar Cayce, celebrul medium care a uimit America prin mesajele sale, afirmă că Pământul va fi re-nascut. Sfârşitul anului 2012 pare să fie începutul noii vieşi pentru întreaga planetă care, în acest fel, primeşte un nou influx de energie din centrul galaxiei.

Prezent si viitor

Prezentul ne cheamă!

Jazz Rasool a prezentat la Conferinţa “Misterele” de la Marlborough evidenţa: în prezent asistăm la cel mai activ ciclu solar de când se cunoaşte, şi că acest ciclu se va încheia în 2012. El a amintit că această dată coincide cu “Sfârsitul Timpului” din celebrul calendar Maya şi cu Protocolul Kyoto (care este un tratat anti-poluare).

Pe de altă parte, frecvenţa de rezonanţă Schumann (proprie acestei planete) a crescut de la 7.83 Hz la 12 Hz (după cum afirmă unele surse), ceea ce l-a determinat pe Jazz să spună că aceşti factori vor “activa”, întocmai ca un comutator, o mare parte din acele gene pe care specialiştii în inginerie genetică le numesc “gene de balast” pentru că nu le cunosc funcţionalitatea. Jazz numeşte aceste gene “ADN-ul speciei” şi odată funcţionale, vor duce la fenomene de telepatie în masă şi telekinezie. Aceasta va fi naşterea unei noi specii umane: Homo Spiritus.

Un alt participant la această conferinţă, Paul V., a sugerat că complexul militar-industrial american încearcă să contracareze aceste efecte benefice folosind celebrul HAARP (localizat în Alaska).

Cu mulţi ani în urmă, Alice Bailey a prezis aproape acelaşi lucru, ea numindu-l Marele Plan. Pe scurt, este vorba despre dezvoltarea sintezei subiective la nivelul întregii umanităţi şi a modului de comunicare preponderent telepatic, ce vor avea ca urmare transcenderea timpului ca energie limitatoare. În acest fel, fiecare fiinţă va cunoaşte adevarata semnificaţie a minţii umane şi o va putea folosi într-un mod superior (cunoaştem că în prezent omul foloseşte numai 8-10 % din capacităţile creierului). Acest pas va determina înţelegerea planului divin pentru care fiecare dintre noi am ales să ne naştem acum şi aici.

Previziuni de dincolo

Dannion Brinkley este un caz faimos pentru experienţele sale tip “dincolo de moarte”. El a avut o moarte de 28 minute, descrisă pe larg în cartea “Salvat de Lumină”. În 17 septembrie 1975, el vorbea la telefon în timpul unei furtuni. Un trăsnet a lovit linia telefonică, astfel că mii de volţi au ajuns în corpul lui. Inima s-a oprit şi a murit. El a înviat la morgă dupa 28 de minute, dar era îmbogăţit cu o experienţă incredibilă.

După ce a fost traversat de curentul electric, s-a trezit plutind deasupra corpului său, apoi a început să avanseze printr-un tunel în spirală către o lumină strălucitoare. Acolo a fost întâmpinat de o fiinţă luminoasă care radia iubire. Apoi şi-a re-trăit viaţa întocmai ca la cinematograf, s-a judecat singur pentru propriile greşeli, simţind toată durerea pe care el a provocat-o celorlalţi dar şi sentimentele pozitive pe care el le-a dăruit pe parcursul vieţii sale. El a fost dus apoi într-un oraş cristalin de lumină, în faţa a 13 fiinţe luminoase, câte una pentru fiecare zodie şi un conducător care prezida pe cei 12.

Fiecare dintre aceştia s-a apropiat de el cu câte un mic obiect, care semăna cu un televizor în miniatură. Au apărut scene din viitor, şi s-au mărit până când Dannion s-a regăsit în mijlocul lor. Au fost peste 300 de astfel de viziuni, iar 117 dintre ele se vor petrece până în 2012. Peste 100 dintre aceste evenimente deja s-au produs (accidentul de la Cernobâl, destrămarea URSS, războiul din Golf, etc). După ce a primit instrucţiuni pentru a construi centre speciale, Brinkley s-a întors în corpul fizic care între timp fusese dus la morgă. După dureri şi paralizie, el a descoperit că avea capacităţi telepatice şi de previziune.

În ceea ce priveşte anul 2012, Dannion a răspuns într-un interviu:
Întrebare: Cat de rău va fi, Dannion?
Răspuns: Sau cât de bine va fi! Cred că va fi foarte rău, geografic şi topografic, dar în sensul spiritual, conştiinţele oamenilor vor avea de câştigat enorm. Acest pământ se schimbă pentru că întregul univers se schimbă, mai ales între 2011 şi 2012, când vom fi martorii revenirii unui sistem de energii care au existat în trecut aici. Puteţi să-i spuneţi conştiinţă avansată spiritual, sau A Doua Venire, sau naşterea Erei Vărsătorului.

Jose Arguelles şi Drunvalo Melchisedek, doi faimoşi cercetători care au interpretat miturile şi descoperirile arheologice ale civilizaţiei Maya, sunt profund convinşi că anul 2012 este unul de referinţă. Atunci omenirea nu va mai avea nevoie de calendar, pentru că timpul, tehnologia şi sistemul monetar vor fi trancense graţie sincronizării galactice între planeta Pământ şi centrul galaxiei noastre.

Proiectul Montauk

Doi marinari americani au sărit de la bordul navei USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia de pe 12 August 1943. Ei s-au trezit – nu în apele golfului – ci pe pământ, în Long Island, New York, pe 12 August 1983. Au călătorit astfel în timp până la momentul în care guvernul SUA făcea un experiment similar, numit Proiectul Montauk, datorită conexiunilor câmpurilor magnetice planetare care se repetă la fiecare 20 ani pe 12 August. Cercetătorii care au lucrat la acest proiect au reuşit să călătorească în timp printr-o buclă temporală existentă între datele celor două evenimente. Dar ei nu pot merge mai departe de 2012. Timpul se opreşte în 2012? Steven Gibbs spune că există o barieră dincolo de care călătorii în timp nu pot trece, însă au cercetat momentele premergătoare şi au descoperit că orice urmă de viaţă de pe această planetă dispăruse. Cu toate acestea, există şi alte opinii…

Bob Frisell spune în cartea sa că “nimic din această carte nu este adevărat, dar lucrurile sunt exact aşa (ca în carte)”; motivul pentru care ei nu au reuşit să treacă dincolo de 2012 este că ultimul experiment de călătorie în timp a fost făcut pe 2012 (sau va fi făcut) şi că toate experimentele sunt interconectate. Frisell spune că ei au putut să călătorească şi în trecut dar nu mai mult de 1 milion de ani, fiindcă aceasta este data primei călătorii temporale realizată de micii cenuşii (extratereştrii cu care guvernul SUA a făcut un pact ca urmare a evenimentului Roswell). Sursa lui Frisell este Drunvalo Melchizedek; totuşi, o persoană cu care el a stat de vorbă, ne oferă o versiune puţin diferită:

- Care este cea mai îndepărtată dată până la care a ajuns vreodată cineva care a călătorit în viitor?
- Anul zece mii.
- Deci totul este pus la punct (stabilit clar) până în anul 10.000?
- Da, însă este o “realitate” ca un vis. Nimeni nu a reuşit să atinga o realitate “concreta” dincolo de anul 2012. Acolo este un zid dincolo de care nu se află nimic.
- Profeţiile ne anunţă că atunci Pământul se va schimba.
- Curios, nu-i aşa?
- Care este prognoza ta pentru viitorul speciei umane?
- Va supravieţui.
- De ce s-a menţionat odată că anul 2011 a fost ultimul an în care ei au putut să “atingă” ceva real?
- În calendarul Maya se menţionează că în anul 2012 există un fel de barieră. Cei care au puteri paranormale sunt cu toţii de acord că în jurul acelei date există o bariera dincolo de care ei nu pot să treacă.
- Asta nu înseamna însă că dincolo de “zid” nu există nimic…
- Nu. Este doar “ascuns” vederii. Chiar şi maşinile timpului nu pot trece dincolo. Există o mulţime de oameni care sunt nerăbdători să afle dacă vor fi în stare să păstreze controlul asupra umanităţii dincolo de anul 2013.
- Se pare că există o trezire a conştiinţei oamenilor chiar în aceste momente, când începem să intrăm în a patra dimensiune.
- Corect. Există multe “semne” în privinţa asta.
- Mulţi oameni vorbesc despre faptul că ne îndreptăm către a patra dimensiune. Ce înseamnă asta?
- Pe scurt, este o nouă stare de rezonanţă. De asemenea se va conştientiza faptul că omul nu este separat de Creator. Este deci vorba despre acel spectru de frecvenţe pe care Creştinii îl numesc “a doua venire”. Această “a doua venire” este de fapt o stare de a fi, nu o apariţie concretă în vederea stabilirii unei noi ordini de putere.
- Cand va fi aceasta realizată?
- Ei bine, entităţile de pe această planetă vor trebui să se orienteze decisiv cât mai repede în ceea ce priveşte răul sau binele, altfel le va fi foarte greu să se mai schimbe. Este vorba despre o decizie personală, între rău şi bine. În câteva cuvinte, a patra dimensiune este mult mai plină de viaţă. Entităţile trebuie încă să aibă grijă de vehiculele lor fizice (corpul fizic). Este de asemenea o lume în care compasiunea, înţelegerea şi iubirea sunt predominante. Intrarea în aceasta a patra dimensiune se va realiza între 2003 şi 2013.
- Este interesant că toate acele calcule din I-Ching arată că, dincolo de 2012, totul va fi schimbat.
- Da. Nimic nu va mai fi la fel pe Pământ. Scimbările au început chiar din aceste momente. Ceea ce vedem este, de fapt, moartea modului de viaţă specific celei de-a treia dimensiuni.

Un alt dialog menit să aducă clarificările necesare:

Datorită faptului că articolele AIM sunt adesea copiate pe diverse forumuri şi apoi preluate de alte reviste şi site-uri, fără a specifica originea lor, vă informăm că adresa acestui articol este http://aim.coz.in/?a=68 şi este publicat la Active Information Media.

- Mulţi oameni cu puteri paranormale susţin că nu se poate vedea nimic dincolo de anul 2012. Este oare din cauză că noul timp este de o altă natură, de alt fel decât cel prezent?
- Aşa este. Şi asta datorită evenimentelor “fizice” (cosmice) din această perioadă.
- Deci, dacă cineva spune acum că nu poate vedea dincolo de 2012, asta se explică prin faptul că lumea de dincolo de 2012 nu a fost încă “concepută”, sau că noi o “construim” chiar în aceste momente. Aceasta este natura noului timp. Dar oare suntem pregătiţi?