
Gara la 4 dimineața
Cea mai lungă zi din an, nu a fost duminica trecută când s-a schimbat ora, ci ieri.Spun asta pentru că am stat în gara de nord 4 ore, în așteptarea turcului rătăcit.
A venit o prietenă de la Reșița să se întâlnească cu turcul ăsta, în Timișoara, în Gara de Nord.El fiind de altă nație, nu a prea înțeles cum se mănâncă lucrurile în România, și i-a spus prietenei mele, că trenul lui ajunge la ora 5-6 dimineața.Am dormit la Agronomie la Oana, mă rog, Tina a dormit (cea care avea întâlnire), iar eu am stat pe net, pentru că nu m-aș mai fi trezit să merg cu ea la gară.
La 4 dimineața s-a trezit, am chemat un taxi și ne-am dus spre gară.Odată ajunși, mergem la informații, aflăm că trebuie să vină 2 trenuri de la Arad, iar noi speram că el este în primul.Amarnic ne-am înșelat.La ora 5:50 când a sosit primul tren, ne-am dus pe peronul 6 să-l întâmpinăm pe turc așa cum se cuvine.Dar degeaba… turcul nu era.M-am suit în tren după el, mă gândeam că poate o fi adormit, dar turcul era de negăsit.
Ce era mai dureros, era faptul că eu eram îmbracat într-o bluză de treining și cu un tricou, iar afară erau vreo 2-3 grade.Am inghețat.Sufletul mi-a înghețat.Nu îmi mai simțeam nici picioarele, nici mâinile nici nimic.Era bocnă! Speram că va fi în următorul tren care vine de la Arad, cel de la Sighețul Marmației.Evident că ne-am luat din nou țeapăăăă.Turcu nu era!Unde-i turcu?Poate s-a dat jos altundeva, am început să ne luam filme, iar eu am început să înjur toți morții și răniții turcului.

Aparatul de bilete
Când m-am dus din nou la informații, tipa de acolo a început să râdă când m-a revăzut, i-am explicat că vine un turc, care după ce a vorbit cu Tina, mai avea încă 50 de km până la Timișoara.Mi-a zis că mai este un singur tren, unu care vine de la Târgu-Jiu, și sosește în gară la ora 7:32, pe peronul 1. Ne-am dus undeva în colț și am așteptat să treacă timpul.Eu am început să mă joc la aparatul ăla de la care îți poți cumpăra bilete, iar stimabila Tina, se machia și se ruja, să se facă frumoasă pentru turc.
Bineînțeles că eram degerat, iar timpul abia trecea.Stăteam ca boschetarii în gară, subțire îmbrăcați (eu), și fumam țigare după țigare.
Se face 7:30 și începe aia să vorbească : ”Stimați calători.Trenul 2023 din direcția Tărgu Jiu, în direcția Timișoara, are o întârziere de aproximativ 50 de minute.Ne cerem scuze”
Mi-a dat cu firma în cap!!!Cum să faci 50 de km în câteva ore!!!Cum!!! Nu am mai putut!M-a bufnit și râsu și din nou am început să înjur turcii și C.F.R-ul:)) Ne-am dus la o cafea, cu toate că în gară am băut 4 cafele și 2 Red Bull-uri,am zis să mai beau una ca să fiu sigur că nu adorm în gară, pentru că atunci deveneam un Boschetaro Vero!
Într-un final anunța trenul, îl vad, îi mulțumesc C.F.R-ului că nu a mai întârziat, trage la linia 1, și începem să așteptăm turcul să se dea jos.Mă gândeam că vine un turcalete de ăla, înalt, făcut, creol,cu barbă…mă rog tipic orientalilor.Dar nu! A venit un pitic, de 1,60 cu mâinile ridicate, zgâriat pe față, pentru că a fost bătut de conaționalii lui în Viena și plin de fumuri.
Am trecut peste, nu l-am băgat în seamă, i-am dus la pensiune, unde aud că nu îi convine turcului numele pensiunii ”Elena”.Pâi futu-te-n gură de turcalete.După ce că stau cu orele în gară să te aștept, tu mai și faci mofturi?!?! Am zis că îl omor:))
După o noapte de stat în gară, imaginați-vă cum am fost la L.P Anato…dormeam cu craniul în mână, iar când ne-am pus să vedem un filmuleț, pur și simplu îmi picau ochii în gură, dar mă chinuiam să îi țin deschiși, pentru că în spatele meu era asistenta, iar eu mă vedeam pe ecranul laptopului.
And now, let me show you The Turcalete:

Turcaletele și Tina